gandeste critic

Sacrificiul unei mame

Posted by on iul. 15, 2013 in Diverse | 0 comments

Mother-and-ChildIntotdeauna am fost atrasa de povestile despre viata femeilor din lumea araba si mereu m-am intrebat, cum cred acei oameni ca sunt credinciosi, atunci cand lovesc cu sange rece intr-o femeie, desfigurand-o sau omorand-o. Este o religie pe care nu o inteleg, asa cum nici ei nu inteleg mentalitatea noastra, a “necredinciosilor”.Insa, ce ma uimeste cel mai mult este cum majoritatea femeilor din aceasta lume isi accepta soarta fara sa se impotriveasca prea mult, iar acest lucru se explica si prin faptul ca asa sunt educate inca de cand se nasc.

Am citit de curand o carte scrisa de Parinoush Saniee – Cel care ma asteapta, in care se spune povestea unei femei din Iran, al carui destin este dictat de familia sa, fara ca acesteia sa i se ceara parerea in vreun fel. Stiu, majoritatea femeilor din lumea araba patesc la fel, insa ce m-a fascinat la aceasta carte este puterea de sacrificiu pe care o arata protagonista romanului. Povestea incepe in 1979, inainte cu putin timp de inceperea revolutiei iraniene, iar protagonista este o adolescenta, Masumeh, care simte pentru prima oara fiorii iubirii. Destinul ei presarat cu tragedii si nenorociri incepe atunci cand fratii sai afla ca aceasta ar schima priviri cu un tanar farmacist; sub pretextul ca onoarea familiei a fost murdarita, Masumeh se trezeste lovita cu brutalitate de fratii sai, iar atunci cand ii gasesc doua scrisori de dragoste de la pretendentul sau, ea este practic renegata de familie, iar singura solutie pentru a recastiga onoarea pierduta este ca Masumeh sa se casatoreasca. Scena bataii suportate de Masumeh este impresionanta, insa mai impresionante sunt evenimentele prin care aceasta trece pana la varsta batranetii. Familia ei reuseste sa o marite cu un barbat pe care mireasa l-a vazut in ziua nuntii, fiind si el cumva obligat de familie sa faca acest pas. In timpul casniciei, Masumeh a avut trei copii, doi baieti si o fata, pentru care a luptat ca o leoaica toata viata sa, presarata cu evenimente tragice, cu singuratate si umilinta, ce s-au intamplat in special din cauza implicarii politice a sotului ei. Acesta a si fost condamnat la moarte in timpul revolutiei, ea ramanand singura cu trei copii, fara casa si fara bani, dar si cu un stigmat social greu de dus – era sotia unui comunist, detinut politic si mort prin condamnare la moarte.

Dincolo de realitatile acelei lumi si acelei perioade, acest roman spune povestea unei mame care a facut totul pentru copiii sai, care s-a sacrificat pana in ultima clipa si care nu a fost niciodata lasata sa isi decida soarta, nici chiar cand copiii sai au plecat la casele lor, facandu-si fiecare propria familie. Iubirea ei cea mare ramasese tanarul farmacist care a facut-o sa simta primii fiori ai dragostei, iar peste zeci de ani destinul i-a adus fata in fata, insa iubirea lor a fost una imposibila, pentru ca toti din jurul sau au blamat-o pentru dorinta ei de a-si reface viata cu alt barbat si la varsta “batranetii”, care la Masumeh insemna 50 de ani. Insa cei mai vehementi potrivnici sunt chiar copiii sai, cei pentru care a suportat o viata de chin, de teama si de neliniste, cei pentru care a muncit zi si noapte, cei pentru a plans rauri de lacrimi. Copiii sai nu s-au gandit nicio clipa la fericirea mamei, ci la cum vor fi ei priviti daca ea se va recasatori, cum vor fi facuti de rusine in familiile lor si intre prieteni, cum ii va dezonora cea care toata viata fusese un exemplu de sacrificiu pentru toti. Copiii sai au preferat sa aiba o mama singura si anxioasa din cauza batranetii, dar martira, din punctul lor de vedere, decat fericita. Eu, ca cititor, am blamat-o pe ea, ca s-a sacrificat inca o data pentru fiii sai, insa am inteles si cat de mult a cantarit educatia si religia in alegerea sa, dar si dragostea de mama, care a facut-o sa reziste in situatii care pe multi i-ar fi ingenunchiat.

Cel mai trist este insa, ca astfel de povesti nu exista numai in lumea araba, unde legile inca sunt in detrimentul femeilor, ci si in lumea in care traim noi, in care unele femei cresc cu ideea ca ele sunt pe aceasta lume doar sa isi serveasca sotul si copiii, nu sa aiba opinii, dorinte sau idealuri.

 

FacebookGoogle+Twitter

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *