gandeste critic

Despre industria moderna a scrisului

Posted by on Oct 21, 2014

A-mans-hand-writing-007Privilegii si nepotism. Desigur, nu toti scriitorii, jurnalistii pornesc de la articolase prost platite pe un site acolo care are vreo 1000 de clickuri pe an. Unii termina o facultate de jurnalism, au diplome peste diplome, pasiunea arzatoare sa scrie, dar daca nu au pile nu vor vor da lovitura vietii lor nici intr-o mie de ani. Jurnalismul, ca si alte multe industrii, este construit pe contacte, relatii. De multe ori, relatiile astea sunt Mama si Tatal, adica parintii care ii baga pe copii in diferite posturi cheie prin relatii, vorbe bune, bani, sacosi cu mancare, masini scumpe si ce mai vreti voi peste 10.000 de euro. Cu toatea astea, daca-s prosti, prosti raman si nu se vor descurca acolo. In intershipuri, acolo unde munca e neplatita dar exact ca in zile normale de lucru, doar cei destupati pot face fata si ajunge la finish line. Asa se face ca jurnalistii vin cam toti din acelasi background, cu acelasi background incrustrat undeva in mintea lor, asa ca alta „voce” nici ca auzi. In Anglia, studiile au demonstrat ca e asa de rau ce se intampla cu jurnalismul ca acesta e considerat a treia cea mai rea profesie, ducand la excluziune sociala, cu numai 10% dintre reporteri provenind din medii unde au capatat experienta relavanta.

Muncitul pe gratis. In foarte multe industrii se practica munca „pe gratis” la inceput. Insa scrisul de continut relevant este cu un pas in fata. De exemplu, sa ne gandim la Bleacher Report. In trei ani a ajuns pe locul trei in topul site-urilor de stiri de pe internet, dupa Yahoo si ESPN. Traficul e de 1 milion de useri zilnic, cu o cifra de afaceri anuala de zeci de milioane de dolari. Si cu toatea astea nu le dau celor care scriu nimic, nici un cent… Jurnalistii care scriu acolo castiga puncte care-i promoveaza ca editor de homepage sau alte functii importante in economia site-ului. Cu cinci articole pe saptamana castigi 50 de puncte. Pe scurt, modelul lor de business este un deget mijlociu gigantic aratat in fata jurnalismului.

Modelul de business are succes asa ca si altii il urmaresc indeaproape. WhatCulture ofera sume fixe pentru jurnalistii amatori sau profesionisti care scriu pe site, insa sunt platiti la clickuri, ceea ce poate merge bine sau prost. Huffington Post plateste asa de prost incat Los Angeles Times l-a asociat cu o forma de sclavie moderna, unde „piratii” conduc si comanda cum vor. Asociind scriitura cu vizualizarile si productivitatea, apoi cu clickurile, site-urile se asigura ca autorii articolelor vor gasi cele mai bune idei in cel mai scurt timp. Rezulta un internet plin de prostii, unde jurnalistii competenti, cu talent, sunt platiti mizerabil sau deloc…

Contintul impus. De multe ori, ca jurnalist ti se impun subiectele. Trebuie sa respecti politica editoriala a publicatiei unde esti, desi poate tu crezi invers decat ti se dicteaza. Si la Hollywood e aceeasi problema. Scenaristii nu aleg de multe ori despre ce scriu. Oamenii de la marketing discuta cu producatorii, care mai apoi trimit niste notite scenaristilor. Efectele asupra productiilor finale pot fi devastatoare daca ne gandim la personaje introduse in film doar de dragul marketingului si vanzarii anumitor servicii si produse.

FacebookGoogle+Twitter

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *